Simon Boccanegra - Giuseppe Verdi

Descriere

Conducerea muzicală: MIHNEA IGNAT

Concert maeştri: OVIDIU RUSU, CORINA MURGU

Maestru de cor: LAURA MARE

Simon Boccanegra ȘERBAN VASILE

Maria Boccanegra / Amelia Grimaldi LĂCRIMIOARA CRISTESCU

Jacopo Fiesco / Andrea Grimaldi GELU DOBREA

Gabriele Adorno REMUS ALĂZĂROAE

Paolo Albiani GEORGE PROCA

Pietro MARIUS GOȘA

Un căpitan MARIUS ZAHARIA

Corul şi Orchestra Operei Naţionale Române Timişoara.

Regia tehnică: Lucian Boru

Pregătirea muzicală: Dragoş Zaharescu, Angela Balici

Spectacol cântat în limba italiană şi titrat în limbile română și engleză.

Durata: 2 ore, 20 min (2 pauze)

Vârsta recomandată: 10+

PROLOG

Genova, secolul al XIV-lea.

Cu ajutorul lui Paolo și al lui Pietro, lideri ai plebeilor, fostul corsar Simon Boccanegra este propus să candideze pentru funcția de Doge, magistratul șef al Republicii Genoveze. Patricienii nu renunță însă la planurile lor de al ucide pe acest nou doge care nu face parte dintre ei. Printre conspiratori se află Jacopo Fiesco a cărui fiica Maria, necinstită de către Boccanegra, a murit după ce a născut o fetiță .
Îndurerat de moartea acesteia Fiesco jură să se răzbune pe seducătorul fiicei sale. El ar putea să-l ierte pe Boccanegra numai în cazul când acesta i-ar încredința-o pe fiica sa, fructul legăturii lui cu Maria Fiesco. Dar Boccanegra nu știe nimic de soarta fiicei care a fost răpită în mod misterios. Boccanegra intră în palatul lui Fiesco în căutarea Mariei, și îndurerat descoperă corpul neînsufleţit al iubitei sale, în timp ce glasul mulțimii îl proclamă Doge.

ACTUL I
După douăzeci și cinci de ani

Boccanegra i-a exilat pe mulți dintre adversarii săi politici, iar Fiesco trăiește în afara Genovei sub numele de Andrea Grimaldi. El este tutorele Ameliei Grimaldi, o orfană abandonată care a fost infiată în locul fiicei reale Grimaldi – care a murit la o vârstă fragedă pentru a oferi familiei o moștenitoare. Amelia este în realitate Maria Boccanegra, fiica dogelui și nepoata lui Fiesco, dar niciunul dintre bărbaţi nu îi cunoaşte adevărata identitate. Iubitul Ameliei este patricianul Gabriele Adorno care împreună cu Andrea Grimaldi (Fiesco), complotează împotriva lui Boccanegra.
În grădina palatului Grimaldi, Amelia îl așteaptă pe Gabriele. Ea îl avertizează împotriva pericolelor activităților sale politice și îi spune că dogele vrea ca ea să se căsătorească cu partizanul acestuia, Paolo.
Nepăsându-i de originea Ameliei, de faptul că nu este o Grimaldi ci o orfană, Gabriele cere binecuvântarea de la tutorele Ameliei de a se căsători.
Boccanegra se întâlnește cu Amelia căreia îi spune că i-a grațiat pe presupuşii ei frați Grimaldi. Impresionată de generozitatea lui, ea recunoaşte dragostea ei pentru Gabriele și vorbește despre trecutul ei singuratic. Văzând la Amelia același medalion, pe care îl purta și el de atâția ani, realizează asemănarea dintre acestea și își dă seama că Amelia este fiica lui dispărută. Boccanegra îi spune lui Paolo să abandoneze orice speranță de a se căsători cu Amelia însă acesta complotează cu Pietro să o răpească.
Boccanegra îndeamnă consiliul orăşenesc să păstreze pacea cu Veneția. Dezbaterea este întreruptă de răscoala plebei care cer moartea patricenilor și chiar al Dogelui. Între timp, Gabriele este arestat pentru crimă, deoarce a ucis un om în momentul în care niște necunoscuți au încercat să o răpească pe Amelia. El îl acuză pe Boccanegra că a complotat răpirea și încearcă să-l înjunghie. Amelia intervine. Ea descrie răpirea și fuga ei, dar refuză să dezvăluie cine a fost vinovatul.
Izbucnește o revoltă și Boccanegra îndeamnă din nou la pace. El îi blesteamă pe răpitorii Ameliei și îi comandă lui Paolo, pe care îl suspectează de a fi vinovat, să repete cuvintele blestemului. Îngrozit, Paolo este obligat să se supună, chiar dacă aruncă blestemul asupra lui însuşi.

ACTUL II

Paolo meditează asupra blestemului și se hotărăște să se răzbune pe Boccanegra punându-i otravă cu efect lent într-o cupă. Dar, nefiind sigur că Boccanegra va bea din cupă, Paolo încercă să-l convingă pe Andrea Grimaldi (Fiesco) să-l asasineze pe doge, dar în ciuda urii sale pentru Boccanegra, acesta refuză să se implice în complot. Când Paolo face insinuări cu privire la relația lui Boccanegra cu Amelia, Gabriele, răbufneşte într-un acces de gelozie. Amelia încearcă să explice situația dar apare Boccanegra astfel Gabriele se retrage în timp ce Amelia îi cere tatălui ei să îl ierte pe Gabriele.
Rămas singur, el bea din cupa otrăvită și adoarme. Gabriele, care nu a auzit nimic din precedenta conversație, revine și este pe cale de a-l înjunghia, dar Amelia, aflând de intenția iubitului ei îl împiedică. Dogele îi dezvăluie lui Gabriele că el este tatăl Ameliei și îl iartă. Întrucât pornește o nouă revoltă, Gabriele promite să lupte de această dată de partea lui Boccanegra.

ACTUL III

Genova sărbătorește victoria lui Boccanegra asupra rebelilor. Paolo care este acuzat de înaltă trădare, este adus la locul de execuție. Acesta îi mărturisește lui Andrea Grimaldi (Fiesco) că el a fost cel care l-a otrăvit pe Doge și a încercat să o răpească pe Amelia. Andrea Grimaldi (Fiesco) îi dezvăluie lui Boccanegra adevărata sa identitate. Cei doi bărbați se împacă și Boccanegra care resimte efectul otrăvii îi destăinuie că Amelia este nepoata lui. Cu ultimele puteri binecuvintează căsătoria celor doi tineri și îl numeşte pe Gabriele succesorul său.