GALĂ GIACOMO PUCCINI

Descriere

GALĂ GIACOMO PUCCINI

GALA GIACOMO PUCCINI

Conducerea muzicală: HERMANN SZABOLCS

Concert maeştri: OVIDIU RUSU, CORINA MURGU

Maestru de cor: LAURA MARE

Își dau concursul soliștii: LĂCRIMIOARA CRISTESCU, PAULA IANCIC, CRINA VEZENTAN, MILIȚA PANTIN, REMUS ALĂZĂROAE, COSMIN IFRIM, TEODOR ILINCĂI, ȘERBAN VASILE, MARIUS GOȘA

Orchestra și corul Operei Naționale Române din Timișoara

Pagini celebre din creația compozitorului Giacomo Puccini

Concert cântat în limba italiană

Spectacolul are o pauză și se încheie în jurul orei 19:30.

Vârsta recomandată: 10+

Direcțiunea Operei Naționale Române Timișoara își rezervă dreptul de a modifica programul prezentat.

De la intermezzo-ul din opera Manon Lescaut, până la arii și duete celebre din operele La Bohème, Tosca, Madama Butterfly, Turandot sau chiar Gianni Schicchi, Gala de operă anunță continuarea seriei de evenimente marcate de „Centenarul Puccini".

Compozitor de origine italiană, Giacomo Puccini (1858-1924) este considerat ca fiind principalul reprezentant al genului de operă cunoscut sub denumirea de „verism” (echivalentul italian al realismului francez), un curent muzical care a influențat profund opera italiană la sfârșitul secolului al XIX-lea. Verismul este caracterizat printr-o poveste ancorată în viața reală, cotidiană (mai degrabă decât în cea a zeilor sau mitologiei), evidențiind într-o mare măsură complexitatea personajelor și evoluția trăirilor și a mentalității acestora pe parcursul desfășurării acțiunii. Această orientare către realism se observă de exemplu în tratarea operei Manon Lescaut în așa fel încât aventurile eroilor să se desfășoare nu atât într-o Franța imaginară, cât în împrejurările verosimile ale unei societăți reale și actuale, agitată de problema mizeriei, a puterii banului și a libertății umane. Astfel eroii fictivi din operele pucciniene sunt puși în legătură directă cu problemele lor, plasați în idealurile perioadei de viață a compozitorului.

Compozițiile sale au fost influențate de doi dintre etalonii operei ai secolului al XIX-lea – Giuseppe Verdi și Richard Wagner. Precum cel din urmă, Puccini folosește adesea idei muzicale – leitmotive – pentru a denota personaje sau anumite momente cheie. De asemenea, acesta a incorporat și anumite sunete specifice regiunilor în care se afla în decursul procesului de creație (notabil fiind clopotele bisericilor din Roma din opera Tosca). Această atenție la detaliu l-a constrâns pe Puccini să compună într-un ritm relativ lent – o operă la fiecare cinci ani. Cu toate acestea, în cei 40 de ani de creație artistică, între 1884 și 1924, Puccini a adus o contribuție semnificativă la evoluția teatrului de operă, în total 12 opere.