Spectacolul "Domnul Kolpert"

Descriere

Spectacolul "Domnul Kolpert" de David Gieselmann.

Durata: 1h 45’ (fără pauză).

David Gieselmann face parte din generația tânără de dramaturgi germani. După ce a terminat studiile de specialitate (creative writing), la Universitatea de Artă din Berlin, a început să scrie, piesele sale fiind jucate în mici teatre independente. În 1999, Deutschland Radio Berlin a produs pentru prima dată un text de-al său (Blauzeugen), spectacolul radiofonic având un succes imediat și a fost încununat cu numeroase premii. În 1999, Gieselmann a primit și o rezideță la Royal Court Theatre din Londra, pentru ca, în 2000, în cadrul „Săptămânii noii dramaturgii Germane”, tot la Royal Court Theatre, comedia sa neagră, Domnul Kolpert, să aibă premiera.

La prima colaborare cu Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov a ales ca text o comedie neagră contemporană, scrisă de germanul David Gieselmann, proiect în legătură cu care a răspuns la câteva întrebări.

Care este, din punctul tău de vedere, mecanismul de construcție a unui spectacol, după o comedie neagră?

E dificil sa dau o rețetă despre cum se construiește o comedie neagră, în contextul în care orice spectacol de teatru este o ecuație cu o sumedenie de necunoscute. Variabilele sunt nenumărate, mai ales într-un loc în care lucrezi pentru prima oară. Pentru mine a contat extrem de mult să înțeleg cât mai bine contextul în care mă aflu – actorii, cu problemele și preocupările lor, publicul brașovean, cu obișnuințele, tabieturile și așteptările lui specifice etc. Nu m-am gândit nicio secundă la ce gen de spectacol vreau să fac, ci m-am îngrijit cât mai atent ca spectacolul să fie oglinda fidelă, rezultanta firească a întâlnirii mele cu niște oameni și cu un spațiu cultural. Am naivitatea să cred că dacă mă raportez just la un context, spectacolul nu are cum să nu iasă bine. Aș merge chiar mai departe și aș spune că nu există spectacole bune și spectacole rele, ci doar spectacole adecvate sau inadecvate locului în care s-au născut. Și cred că Domnul Kolpert este un spectacol adecvat contextului în care a fost creat. Unele imperfecțiuni formale – care m-ar fi deranjat mai demult, dar care acum îmi dau un sentiment de duioșie – au fost intenționat exhibate. Căci o greșeală – o fractură formală – poate uneori descrie mai onest o realitate umană decât o utopică și adeseori seacă formă perfectă.

Unde ai plasa spectacolul, în programul tău personal, atât din punct de vedere estetic, cât și tematic.

L-aș plasa în sfera de interes pentru o formă de teatru mai puțin emfatică și iluzionistă, mai puțin energetică și preocupată de imagine spectaculoasă, cu conflicte de mari dimensiuni, o zonă a onestității aparent nespectaculoase, al plictiselii expresive, al pauzelor, tăcerilor, al gesturilor mici, abia sesizabile, aproape banale, care spun însă mai mult decât orice altceva. E greu să încadrez afirmația asta în vreun curent sau o modă, aș spune mai degrabă că sunt într-o fază în care mă preocupă să mă descopăr mai degrabă pe mine prin teatru, să-i descopăr pe oamenii cu care lucrez, decât să descopăr ce e teatrul pentru mine sau în genere. Teatrul a devenit, pentru mine, mai degrabă un vehicol pentru a ne cunoaște, decât o monadă leibniziană sau o idee, în sensul dat de Platon.