Spectacolul "Despre iubire la om"

Descriere

Spectacolul "Despre iubire la om", adaptare de Niculae Urs după povestirea Marfă vie de A.P. Cehov.

Durata: 1h 45’ (fără pauză).

Anton Pavlovici Cehov s-a născut în 1860, la Taganrog, un oraş de lângă Marea Azov. Între 1867 şi 1879, face studii primare şi secundare în oraşul natal. Frecventează teatrul şi conduce o revistă a elevilor. După ce tatăl său, urmărit de creditori, fuge la Moscova, este nevoit să se întreţină din lecţii particulare. În 1879, începe studiile de medicină la Moscova şi îşi ajută financiar familia scriind în reviste umoristice. Anul 1882 înseamnă pentru el începerea colaborării cu revista „Oskolki“. În acea perioadă publică povestirea Marfă vie. După absolvirea facultăţii, în 1884, profesează în jurul Moscovei. Urmează ani de muncă asiduă în domeniul istoriei medicinei, când Cehov cercetează problema dezvoltării ştiinţei medicale în Rusia. Tot atunci încep să se manifeste şi primele simptome ale bolii de plămâni. În 1886, începe colaborarea cu revista „Novoe Vremia“, condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. Aici publică proză, în timp ce lucrează şi la piesele sale de teatru. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte. În 1896, îl cunoaşte pe regizorul şi teoreticianul Constantin Stanislavski, cel care îi va pune în scenă, pentru prima dată, piesele de teatru. Anul următor este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1896 şi 1901, piesele sale de teatru (Pescăruşul, Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate şi reprezentate, pentru ca, în 1903, să finalizeze şi Livada de vişini. În 1904, boala i se agravează şi, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, Germania.

„Natura umană este imperfectă... (...) Literatura este acceptată ca artă, deoarece descrie viaţa aşa cum este de fapt. Scopul său este adevărul, necondiţionat şi cinstit. (…) Pentru un chimist nu există nimic impur pe pământ. Iar scriitorul trebuie să fie la fel de obiectiv ca şi un chimist. El trebuie să se elibereze de subiectivitatea de zi cu zi şi să recunoască că şi gunoiul de grajd îşi are rolul său în peisaj, aşa cum patimile rele fac parte din viaţă ca şi lucrurile bune.”