Filmul "Pădurea spânzuraţilor"

Descriere

În timpul primului război mondial, Apostol Bologa (Victor Rebengiuc), un tânăr însufleţit de aventuri romantice, se înrolează voluntar pe front, pentru a-i dovedi dragostea logodnicei sale, Marta (Mariana Mihuţ), că şi el este capabil să rivalizeze cu ulanii maghiari, după care aleasa inimii sale se dădea în vânt. Pe frontul din Galiţia, el se acoperă de bravură, fiind decorat şi avansat la gradul de locotenent. Este cooptat apoi de Curtea marţiala, unde îl condamnă, cu toată covingerea, la moarte prin spânzurare, pe sublocotenentul ceh Svoboda (Valeriu Arnăutu). După execuţie, află de la noul comandant de companie, căpitanul Klapka (Liviu Ciulei), motivele pentru care Svoboda încercase să dezerteze. Din acest moment începe să aibă mustrări de conştiinţă, iar încercarea de a găsi noi argumente şi justificări îi sporeşte neliniştea şi obsesia vinovăţiei devine chinuitoare. Aflând apoi că regimentul său va fi trimis pe frontul românesc, se hotăraşte să dezerteze, este rănit şi internat în spital. Îndragostit de unguroaica Ilona (Ana Szeles), fiica groparului Vidor (Laszlo Kiss), în casa căruia este încărtiruit, Bologa rupe în timpul concediului de convalescenţă logodna cu Marta. La scurt timp după reîntoarcerea la unitate, este chemat din nou la Curtea marţială. Acum urmau să fie judecaţi nişte ţărani, consideraţi spioni fiindcă se duceau să-şi muncească ogoarele peste liniile interzise convenţional de armata austro-ungară. Bologa nu mai poate suporta gândul de a fi complice la condamnarea unor oameni nevinovaţi şi hotărăşte să dezerteze. Este prins, condamnat şi spânzurat.

Filmul este ecranizarea romanului lui Liviu Rebreanu, primul roman psihologic din literatura română, care a fost inspirat dintr-o întâmplare reală, respectiv povestea lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului şi subofiţer în armata austro-ungară, care a fost spânzurat la Ghimeş pe data de 14 mai 1917 când încerca să dezerteze pe frontul românesc. Iniţial, pentru rolul lui Apostol Bologa a fost distribuit Şerban Cantacuzino, care a filmat câteva cadre. S-a decis însă înlocuirea lui cu Victor Rebengiuc.
Filmul este considerat un moment de vârf al cinematografiei româneşti, reprezentând şi apogeul scurtei experienţe regizorale filmice a lui Liviu Ciulei. Filmul a fost distins cu premiul de regie la Festivalul de la Cannes, 1965.

"Distribuţia filmului stă sub semnul curajului, al siguranţei, dar şi al marelui fler. Victor Rebengiuc a fost o alegere fericită, mai întâi ca persoană fizică. Jocul său a concentrat bine: deruta personajului, amestecul de neputinţe pe care le acumulează Bologa, iar în secvenţa finală, ochii interpretului au jucat una din cele mai bune scene din film." Ecaterina Oproiu - 1965 (Cinema).

"Mişcarea vie a ideilor, simţul povestirii în imagini, fastul invenţiei vizuale şi mai ales neîntrerupta pulsaţie a concretului fac ca adevărul vieţii să impună aici cu putere, înscris în realismul minuţios al ambianţei şi în exactitatea tipologiei." - George Littera