Arhitectura rurală

Descriere

ARHITECTURA RURALA Iata ce scria in anul 1774 J.J Ehrler , trimisul Curtii imperiale de la Viena, relatand despre Banat: "Romanul isi construieste singur casa. Aceasta este zidita cel mai adesea din pamant batatorit ori din impletitura de nuiele sau din busteni asezati unii peste altii si acoperita cu stuf. La constructie nu se foloseste nicio bucatica de fier. Tocul usilor e facut din salcie, ori din alt lemn, iar incuietorile sunt niste zavoare de lemn... De sticlar nici nu era nevoie, geamurile fiind din hartie, de obicei doi ocheti mici prin care patrunde lumina. Casa intreaga consta dintr-o camaruta si o bucatarioara."

Banatenii au folosit diferite materiale de constructie la ridicarea caselor si a constructiilor anexe ( hambarul, fanarul, grajdul, cotetul, cocina) in functie de zona geografica in care se afla asezarea lor. In zonele de campie ale Banatului, ei isi construiau case din pamant si impletituri, mai apoi din caramida nearsa (vaiuga) si ulterior, in secolul al XIX-lea, din caramida arsa pe care numai cei mai instariti dintre ei si-o puteau permite. In zonele de deal si de munte unde exista material lemnos din belsug, isi ridicau case din lemn, iar in zonele cele mai inalte isi cladeau case din piatra sau case din lemn cu fundatie foarte inalta din piatra.

Dupa aplicarea sistematizarii rurale impuse de administratia habsburgica in zona de ses s-au dezvoltat doua structuri planimetrice: casa cu fatada scurta la strada si casa cu fatada lunga. Sub acest aspect, in Banat predomina constructiile cu plan dreptunghiular care au evoluat in timp de la casa monocelulara la cea cu doua, trei incaperi si chiar mai multe. Indiferent de materialul de constructie folosit, casele erau tencuite cu pamant amestecat cu paie si pleava, mai intai numai in interior apoi si la exterior si date cu var.

In tinuturile joase ale judetului Timis, ca si in Banatul sudic, s-a dezvoltat arhitectura lemnului. Pe Valea superioara a Timisului constructiile vechi erau din lemn aparent asezate pe un soclu de piatra pe care se aseza talpoaia groasa de lemn de 40x40 cm, peste care se ridicau peretii perimetrali fie din barne rotunde lungi cat lungimea peretilor incheiate la capete in cheutori (decupeuri taiate cu toporul), fie din barne cioplite pe doua sau patru muchii incheiate in colturi in unghi drept, fie din barne incheiate in cheutori nemtesti rezultand din eliminarea capetelor de la intersectia barnelor. Aceste tehnici de constructie s-au practicat la casele construite din barne lungi cat lungimea zidului, intrerupte doar la locurile unde se practicau geamurile si usile. Initial acoperisul caselor din lemn era in patru pante, foarte inalt si acoperit cu sindrila. La inceput acest tip de locuinta cuprindea doua incaperi tinda si camera de locuit si avea o prispa partiala pe toata lungimea tindei (vezi Casa din Capalnas) sau o prispa continua pe toata lungimea casei (vezi Casa din Bata). La casele cu trei incaperi prispa putea sa fie continua fiind sustinuta de mai multi stalpi din lemn ciopliti uneori cu mult gust artistic (vezi Casa din Jebel) sau centrala (vezi Casa din Jupanesti). Initial peretii caselor la exterior erau din lemn aparent, dar cu timpul si acestia au fost tencuiti. Ferestrele erau mici cu obloane din sipci de lemn, solocaturi.
Arhitectura lemnului este masiv reprezentata in muzeu, mai toate constructiile fiind din lemn, fie ele constructii civile, administrative ( vezi Primaria din Sarazani), de cult (vezi Biserica din Topla) sau anexe.