Wanna Be Fog With Me?

Descriere

Ceața ascunde, dar explorarea ei este o oportunitate de a dezvălui. Ca și ceața, arta și metafora vizuală ascund și dezvăluie în același timp: ascund granițele și tăieturile prea clare, pentru a dezvălui potențialul și frumusețea neașteptată. Ca și ceața, arta și metafora pot înghiți și dezorienta subiectul, dar oferă în permanență posibilitatea unor descoperiri bruște și revelații neverosimile. Metaforele înrădăcinate elegant în imaginație, dar totuși atent elaborate tehnic, sunt cele care fac din ceața semnificațiilor să fie un mediu fertil, dar unul care este cu adevărat fertil doar dacă este explorat în mod relațional. Trebuie să permiți sufletului și minții să se angajeze fără rețineri în metafora artistică, pentru a înțelege beneficiul unei astfel de întâlniri autentice: o înțelegere mai profundă, mai bogată, deși mai neclară, a lumii, a emoțiilor, a existenței.

Lucrările de artă prezentate în „Wanna Be Fog With Me?” posedă caracteristicile relevante de a fi profunde și bogate metaforic, fără a fi obscure sau explicite, precum și de a fi sofisticate, în timp ce prezintă fără compromisuri senzualitatea vizuală. Artiștii prezentați în „Wanna Be Fog With Me?” aparțin, în lumea artei, neamului simbolic al lui Iacov, sau poate al lui Ismael. Ei nu se numără printre „primii născuți” sau copiii „de aur” ai lumii (artei) și nici nu sunt băieții de afiș ai ceea ce se numește – uneori superficial – artă contemporană.

Octav Grigorescu folosește culoarea cu o eleganță mătăsoasă și desenul cu un dinamism domol pentru a construi poeme vizuale ușor obsedante. Ioan Aurel Mureșan pictează peisaje melancolice cu un rafinament și o finețe neverosimilă, augmentate tensionat de abordarea sa picturală îndrăzneață, gestuală. Florin Ștefan impregnează luxurianța cu o atmosferă lirică, într-o pictură care dezvăluie abilitățile sale excepționale de colorist. Diana Popuț folosește tehnici minuțioase pentru a crea cu meticulozitate obiecte/ imagini de o delicatețe superlativă și de o frumusețe surprinzătoare. Picturile și desenul lui Dan Măciucă – tehnic impecabil, sofisticat de senzual și subtil de vibrant în același timp – evocă un sentiment romanticist al naturii și al imensității ei. În desenele sale, Dan Beudean creează cu măiestrie tensiuni specifice între frumusețe și ciudățenie, între familiar și unheimlich, între banal și miraculos. Lucrările lui Nuțu Mihai sunt izbucniri frenetice de fervoare spirituală și angoasă existențială, abia îmblânzite de o tehnică precisă și de utilizarea unor simboluri în mare parte idiosincratice. Vernisajul expoziției este însoțit de performance-ul energic al Larisei Petcuț, intitulat „Descântec”, în timpul căruia tânăra artistă folosește piese textile pentru a evoca credințe arhaice și pentru a oferi un fel de formă cristalină unor practici străvechi, expiatorii.

Nu vedete extravagante, dar artiști larg și firesc respectați, nu artiști spectaculari, ci mai degrabă profeți care explorează înălțimile, abisurile și unghiurile stânjenitoare ale experienței umane, toți dau dovadă de o consecvență remarcabilă, de o credință de nezdruncinat și de un respect ferm pentru potențialul estetic și metaforic al artei. Picturile, desenele și obiectele lor, care sunt orice, dar nu sunt convențional frumoase, oferă privitorului posibilitatea unor întâlniri intuitive, uneori misterioase: cu anxietatea, cu frumusețea, cu vulnerabilitatea, cu iubirea.

Detalii