Spectacolul "Copilul problemă"

Descriere

de George F. Walker.

"Copilul Problemă" face parte din sexalogia Motel Suburban scrisă de George F. Walker (Canada). Toate cele 6 piese se petrec în aceeași cameră de motel ieftină, ușor neîngrijită dar curată, loc de tranziție. Personajele sunt, pe de o parte, oameni amărâți de la marginea societății (drogați, prostituate, hoți, bețivi, oameni fără slujbă și fără orizont) și reprezentanți ai legii (polițiști, asistenți sociali), cumva la fel de amărâți ca primii.

Cele 6 povești sunt comedii negre. "Copilul Problemă" e cea mai dramatică.
Denise și RJ sunt un cuplu cu un trecut dubios (droguri, prostituție, alcool) cărora Asistența Socială le-a luat copilul. Se află în camera de motel pentru a se întâlni cu Helen, asistenta sociala care se ocupă de cazul lor. Copilul se află la o familie adoptivă din orașul în care se petrece povestea. Ei sunt convinși că Helen va veni să le aducă copilul, pentru că în cele 6 luni de când le-a fost luat au rupt legatură cu viața pe care o duceau și au făcut eforturi să se îndrepte, mai ales RJ (au renunțat la droguri și alcool, își caută slujbe, încearcă să se integreze în comunitate etc). Lucrurile însă nu ies cum se așteaptă ei, Helen vine singură, fără copil, pentru că mai are nevoie de timp să evalueze cazul, lucru care declanșează un conflict mocnit între cele două femei - Denise, mama care își vrea copilul înapoi cu orice preț, și Helen, asistenta socială care crede în politețe, civilizație, purtare moderată și valori creștine.

RJ se uită tot timpul la TV la niște reality show-uri care îl frustrează enorm pentru că oamenii invitați în emisiune sunt tratați inuman doar pentru a crește audiența și încearcă foarte des să ia legatura cu producătorii emisiunilor ca să le transmită ideile lui. Simbolul televizorului și a ceea ce se întâmplă cu oamenii din emisiuni e foarte puternic.
Phillie, managerul hotelului, un alcoolic extrem de simpatic, e personajul cu doza maximă de candoare. Își plânge singur de milă și când e treaz și când e beat, și e prins în vâltoarea întâmplărilor pe care le generează conflictul legat de copil, încercând să îl răpească și să-l aducă înapoi părinților, dar eșuând lamentabil.

Copilul de care se vorbește obsesiv nu apare niciodată.
Helen este personajul care aduce speranța poveștii, pentru că le acordă acestor oameni o a doua șansă, într-o situație în care acest lucru e total improbabil.

“Am făcut acest spectacol într-o perioadă în care am observat o presiune enormă a societății asupra individului de a “gândi pozitiv” și de a “atrage energii pozitive” și în general de a face un efort susținut pentru a crede că viața e un curcubeu decorat cu ponei. Eu vreau să spun că nu e. Nu tot timpul, în orice caz. Lucrurile o mai iau și razna din când în când și supărarea, furia, tristețea, deznădejdea, sunt firești. Avem dreptul să le simțim. Suntem datori să nu le ocolim. Să ne confruntăm cu ele, să le acceptăm, și să trăim cu ele. Și cu ele. Pentru că asta-i viața. Gen.” (Doina Antohi)

Durata: 1h 15