Şamanul Mut, Episodul 2: Ceteraşi. Lăutari. Muzsikasoki

Descriere

Episodul 2: Ceteraşi. Lăutari. Muzsikasoki

• Simion Bogdan-Mihai (voce),
• Emil Mihaiu (vioară),
• Urszui Kálmán (violă/braci),
• Pusztai Aladár (contrabas).

Transilvania este cunoscută drept ţara lui Dracula. În ultimele decenii ale comunismului, maghiarii de aici au fost marginalizaţi, iar unele dintre şcolile lor au fost închise, o situaţie treptat remediată în timp, deşi nu suficient de rapid şi de convingător. Situată în nord-vestul României, pe un platou mărginit în sud şi în est de Carpaţi, geografia însăşi oferă oamenilor de aici şansa de a conserva şi perpetua muzici tradiţionale frumoase, nobile şi variate. În urmă cu aproximativ o sută de ani, aproape toţi sătenii din Transilvania făceau muzică, cu mai multă sau mai puţină pricepere, cântând din gură sau la un instrument, individual sau în grup, în funcţie de vârstă, sex şi stare civilă.

Instrumentiştii astăzi simplifică melodiile, modifică sonorităţile şi alterează armoniile (conform spuselor celor bătrâni), transformându-şi muzica în muzică orăşenească, pentru spaţiul populat de „domni”. Aceşti domni de la oraş nu trebuie sfidaţi, pentru că ei sunt „stăpânii” locului unde copiii sus-numiţilor instrumentişti îşi caută un spaţiu de locuit pentru a scăpa de sat.

Satul Buza (jud. Cluj) poate fi considerat, judecând după structura etnică şi profilul său cultural, un sat tipic transilvănean. Geografic se află între Gherla, Cluj şi Târgu-Mureş, întins pe câteva dealuri înalte, separate de păduri.

Înainte de al doilea război mondial, populaţia satului era 50% românească, 30% maghiară, 15% ţigănească şi 5% evreiască. Românii şi maghiarii erau, în mare măsură, agricultori, ţiganii meşteşugari sau muzicanţi, iar evreii, comercianţi ce aprovizionau satul cu unelte agricole, haine, ulei de lampă, sare, chibrituri şi aur. Cei mai mulţi ţărani au până astăzi vii sau se ocupă cu creşterea animalelor (oi, cai, păsări de curte şi porci).

Atunci când este nevoie de muzică în comunitate, angajatorul contactează violonistul principal dintr-un taraf, cerându-i să furnizeze muzica pentru nunta sau petrecerea respectivă, alături de ansamblul său, informându-l despre preferinţele muzicale ale viitorilor săi clienţi şi solicitând o combinaţie specifică de instrumente a ansamblului.

Negocierea este următorul pas, urmată de semnarea contractului, avansul şi băutura, ca sigiliu al afacerii. Se trece apoi la executarea unei suite de dansuri. Indiferent dacă această suită este maghiară, românească sau ţigănească, ea durează aproximativ 20 de minute, timp în care se formează cuplurile pentru dans, sau dansatorii încep să se plimbe unii pe lângă ceilalţi, bărbaţii – uneori sprijinindu-se pe braţele partenerelor lor – prezintă vigoare şi virtuozitate în dansurile acrobatice. În final, cuplurile se reunesc şi încep să se rotească, mai întâi într-un tempo lent, apoi progresiv, din ce în ce mai repede.