Spectacol "Moartea Accidentală a unui anarhist"

Descriere

Moartea accidentală a unui anarhist
de Dario Fo
DISTRIBUȚIA:

Nebunul – Vlad Pavel

Comisarul Bertozzo – Bianca Zurovski

Comisarul sportiv – Marius Cordoş

Chestorul – Iulia Popescu

Ziarista – Simona Pop

Agentul 1 – Mihai Bica

Agentul 2. – Claudia Suliman

Domnul cu barbă/Naratorul – Bogdan Nechifor

Regia: Claudiu Goga

Scenografia: Luana Drăgoiescu

Regia tehnica: Vasile David, Constantin Bărbulescu

Lumini: Petrică Munteanu, Tudor Smeu, Tudor Damian

Sunet: Ovidiu Grădinar (maestru sunet), Aflorei Florin

Sufleur: Marius Vladu

Durata spectacolului: 2h 15 minute (fără pauză)

Data premierei: 20 decembrie 2018

Sinopsis
Piesa “Moartea accidentală a unui anarhist” este una dintre cele mai apreciate lucrări ale scriitorului Dario Fo, inspirată de decesul anarhistului Giuseppe Pinelli, survenit la Comisariatul de poliţie din Milano în decembrie1969, în circumstanţe neclare. Pentru a evita cenzurarea politică a vremii, oficial piesa face referire la un caz similar petrecut în America la inceputul secolului XX.
Actiunea piesei se petrece într-una dintre camerele procuraturii din Milano, personajul principal fiind ”Nebunul”, anchetat de către comisarul Bertozzo pentru ”furt de identitate”.
Pe parcursul piesei, Nebunul (personaj care revine adesea în teatrul lui Fo) devine, pe rând, psihiatru, judecător, funcționar de politie, reușind sa scoată la iveală adevăruri incomode, în tentativa sa de a construi o versiune plauzibilă a ”morții accidentale” a anarhistului.
Premiera spectacolului a avut loc pe 5 decembrie 1970, în Italia, fiind pusă în scenă chiar de către autor şi a ajuns să aibă peste un million de spectatori.

DARIO FO
Dario Fo, născut în 1926 în Lombardia, a studiat artele frumoase la Accademia di Belle Arti di Brera, Milano .
Scriitor, scenograf, pictor, actor și regizor deopotrivă, considerat un om de teatru total, Fo rămâne celebru pentru tăioasele sale satire politice ce pot fi savurate în opere precum „Morte accidentale di un anarchico” (Moartea accidentală a unui anarhist), „La marijuana della mamma e la piů bella” (Marijuana de la mama e cea mai bună) sau „Il diavolo con le zinne” (Diavolul cu țâțe), reușind să reînvie, prin scrierile sale,tradiţia italiană a improvizaţiei din commedia dell’arte.
În 1969, Fo montează spectacolul Mistero buffo, cel mai mare succes al său, care reunea texte în diferite dialecte recitate de un singur interpret: autorul însuşi
Iată ce spune Dario Fo despre …Dario Fo într-un interviu (1962) :
„Autorii neagă că aș fi un autor. Actorii neagă că aș fi un actor. Autorii îmi spun: tu ești un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolereaza”.
În anul 1997, Dario Fo devine laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Academia suedeză precizând: „…pentru că, urmând tradiția bufonilor de la curțile medievale, ia în râs puterea și le restituie celor asupriți demnitatea”….

Detalii