Enrico Macias

Enrico Macias (născut Gaston Ghrenassia) este un cantautor francez, de origine evreiască, născut în Algeria franceză, orașul Constantine, la 11 decembrie 1938.

Biografie

Născut într-o familie de evrei, a cântat la chitară din copilarie. Tatăl său a fost violonist într-o orchestră de maalouf, muzică arabo-andaluză. Gaston a inceput să cânte in această formație la 15 ani, și în scurt timp l-a înlocuit pe solist, Cheick Raymond.

Carieră

Inițial a locuit în Argenteuil, apoi s-a mutat la Paris, unde a decis să urmeze o carieră muzicală. A început cu traducerea muzicii andaluziene în franceză. Mai târziu, a dezvoltat un nou repertoriu francez pe care îl interpreta în cafenele și cabarete. El a rămas, totuși, un interpret popular al muzicii arabo-andaluziene și al cântecelor arabo-iudeice din Franța.

Și-a atribuit numele de scenă Enrico Macias și a făcut prima înregistrare în 1962, după o întâlnire cu Raymond Bernard de la Pathé. Rezultatul a fost înregistrarea „Adieu,mon pays!” (,,Adio,țara mea!", dedicație pentru Algeria), compusă pe timpul unei excursii în Franța. A apărut la televiziunea franceză și a devenit o senzație peste noapte. Naturalizat francez, Macias a compus și un cântec despre legătura sa cu Franța: melodia în tempo de vals ,,Toi,Paris,tu m'as pris dans tes bras" (,,Tu,Paris,m-ai luat în brațe"). A urmat primul său turneu în 1963 împreună cu Paola și Billy Bridge. În același an, s-a născut fiica sa, Jocya.

Pe parcursul carierei sale, Enrico Macias a compus și a interpretat (acompaniat de orchestra și de chitara sa) zeci de cântece, creații proprii sau ale altora, majoritatea cu un mare succes de public (pe plan mondial), piese devenite adevărate șlagăre. Cele mai cunoscute mari succese ale sale sunt cântecele ,,La femme de mon ami"(,,Soția prietenului meu" & ,,Zingarella"(,,Țigăncușa"). Aceste melodii au devenit succese și ale cântărețului din Galați, Nicolae Nițescu, care le-a cântat în limba română.

Enrico Macias a cântat pe mari scene ale lumii (inclusiv L'Olympia din Paris) și a întreprins numeroase turnee concertistice prin multe țări de pe toate continentele. Enrico, prieten al României, a vizitat de mai multe ori și țara noastră oferind admiratorilor săi concerte de succes (ca peste tot în lume,de altfel). Prima dată a fost în 1971, când a susținut un recital în cadrul festivalului internațional de muzică ușoară ,,Cerbul de aur" de la Brașov. Ultima oară a fost la București acum câțiva ani, în 2017.

Viață personală

Enrico este văduv. Soția sa, Suzy Leyris, a murit la 23 decembrie 2008. Albumul său din 1993, Suzy, este dedicat ei. Are o fiică Jocya Macias, iar fiul său, Jean-Claude Ghrenassia, este și un cunoscut producător de muzică.

Discografie

1963 : Un soir d'été
1964 : Olympia
1966 : 12 nouvelles chansons
1968 : Olympia 68
1968 : Un rayon de soleil
1969 : Bravo Enrico
1970 : 68-70 De musique en musique
1971 : Un grand amour
1972 : A la face de l'humanité
1972 : Au Japon
1972 : Pour mes amis du Japon
1973 : Un homme a traversé la mer
1974 : En direct de l'Olympia
1974 : Vous les femmes (compilație)
1975 : 62-67 (compilație)
1975 : Mélisa
1976 : La fête à l'Olympia
1977 : Aimez vous les uns les autres
1977 : Le violon de mon père
1979 : En Egypte
1979 : Ou la poésie de la Méditerranée
1980 : La France de mon enfance
1981 : Un berger vient de tomber
1982 : Olympia
1983 : Un homme comme toi
1984 : Générosité
1985 : Enregistrement public
1986 : Mon chanteur préféré
1989 : Macias
1991 : Enrico
1993 : A Suzy
1995 : Et Johnny chante l'amour
1995 : Olympia
1999 : Hommage à Chiekh Raymond
2003 : Olympia (
2003 : Oranges amères
2006 : La vie populaire
2011 : Voyage d'une mélodie
2012 : Venez tous mes amis !
2016 : Les clefs
2019 : Enrico Macias & Al orchestra